Cu cine aţi vrea să ieşiţi la o întâlnire?

De marţi, 17 ianuarie şi până în data de 27 ianuarie toţi fanii Heineken îşi pot vota A -listerii preferaţi în funcție de mai multe „criterii” (carismă, inteligenţă etc.) pe pagina de Facebook a companiei. Campania este cel mai nou produs menit să vândă imaginea Heineken în social media şi este o continuare, practic, a spotului publicitar intitulat „The Date” (Întâlnirea). Dacă intraţi pe aplicaţia Heineken, puteţi să vedeţi mai multe detalii legate de domnii în cauză şi, poate, de ce nu, să intraţi pe blogurile lor să-i citiţi puţin înainte de a-i vota. Premiile nu sunt în bani, veţi putea participa eventual la gala de premiere a bloggerului celui mai dorit ca partener la o întâlnire. Ceea ce mie mi se pare interesant (cu toate că scopul campaniei este de a transforma cât mai multe like-uri în vânzări ), este faptul că, o companie cunoscută a ales să promoveze blogosfera română J. Dacă sunteţi interesate/interesaţi doamnelor, domnişoarelor şi chiar domnilor să vedeţi cum arată domnii cu cele mai influente bloguri de la noi , puteţi intra pe pagina de FB Heineken şi să intraţi în concurs. Cât despre mine, eu una sunt foarte interesată să văd cum va evolua acest concurs J.

Sursa imaginii: bloggermonster

Ce se întâmplă când rolul Relaţiilor publice este preluat de mass-media?

România se confruntă cu un val de proteste în toate marile oraşe ale ţării de aproximativ patru zile încoace. Tot de patru zile încoace, mass-media au devenit un fel de purtător de cuvânt al ambelor „tabere”, inoculând tot felul de presupoziţii în mintea privitorilor. Ce se întâmplă când media face treaba PR-ului? Păi se „întâmplă” BAD PR! Guvernul, care este ţinta revendicărilor (pentru că în termeni legali preşedintele nu poate emite decât păreri, nu se poate implica în starea de facto a emiterii unei legi) nu spune nimic, tace. Partidul care se află în coaliţia de guvernare (PDL) îşi apără cum poate, prin tot felul de declaraţii publice, punctele de vedere referitoare la situaţia creată. Dialogul social, care nu se poate realiza decât prin comunicare, este inexistent la ora actuală. Bineînțeles, mediile sunt foarte interesate „să ia pulsul” evenimentelor care pur şi simplul au cascadat tot spaţiul public. Ieri, în data de 16 ianuarie a anului în curs, primul ministru a ieşit cu o declarație foarte timidă prin care condamna violenţele care au avut loc cu două zile în urmă. BAD, BAD PR, după cum am mai enunţat anterior, mai ales pentru că, Guvernul României, care funcţionează şi el ca o instituţie sau ca orice altă organizaţie nu a tratat situaţia, ca situaţie de criză corespunzătoare. Ce se întâmplă atunci când pur şi simplu se omite acest aspect? Instituția în cauză nu va dispărea, dar carierea politică a celor în cauză poate suferi  grave probleme de imagine. Şi că tot vorbim de era web 2.0 – foarte multe persoane au fost mobilizate prin Facebook sau alte reţele sociale. Acest aspect denotă încă o dată necesitatea ca orice organizaţie, companie, instituţie publică sau privată să fie prezentă în acele medii, în care publicurile sale sunt prezente.

Acesta este o imagine surprinsă în Timişoara în data de 16 ianuarie

sursa imaginii: Renaşterea Bănăţeană    

Cum s-ar putea rezuma viaţa cuiva pe Facebook

Am găsit un filmuleţ foarte interesant şi nu fără relevanţă pe Youtube despre Facebook. Mi se pare că grăieşte de la sine, mai ales că eu nu sunt de acord cu postarea întregii vieţi personale nicăieri, darămite pe Facebook. Şi pentru că tot ne confruntăm din ce în ce mai des cu spam-uri din partea prietenilor şi a cunoscuţilor, în filmuleţul acesta veţi vedea cum se poate rezuma viaţa cuiva pe Facebook. Vizionare plăcută :)!

Era web 2.0 atinge şi teatrele!

O nouă tendinţă, lansată bineînţeles în SUA, cea de către Tateuchi Center, un teatru din  Bellevue, Washington, prin care permite tinerilor vizitatori să folosească telefoanele mobile şi mai cu seamă funcţia de instant messaging în timpul reprezentaţiei. Ideea i-a venit CEO-ului Tateuchi Center, John Haynes, care a analizat tendinţele actuale şi s-a gândit că astfel va putea atrage mult mai mulţi tineri care să participe la reprezantaţiile live. Din rândul audienţei lui Haynes fac parte şi anagajaţii Microsoft, care au sediul în imediata apropiere, iar aceştia au sponsorizat centrul cu 2,2 milioane de USD până în prezent.

În anul 2014 se preconizează, că centrul va îmbrăţişa cu totul web 2.0, devenind o Mecca tehnologică. Acest centru ar include greii T-Mobile, Expedia şi Infosoft.  Membri ai publicului, de exemplu, ar putea primi  bucăţi de film polarizat, care să fie pus peste ecranele iluminate ale  telefonul mobil, permiţându-le să-şi actualizeze statusul pe  Facebook, fără a deranja pe nimeni din jur şi a transmite în timpi reali informaţii referitoare la reprezentaţii.

Acestă ştire a apărut mai întâi în New York Times şi a fost primită cu păreri pro şi contra din partea consumatorilor de arte. Personal mi se pare un pas înainte şi o politică de promovare extraoridinară, mai ales că tinerii nu sunt atraşi de arte şi mai cu seamă de teatru. Pentru mine este un bun exemplu de PR, deoarce  Tateuchi Center şi-a definit foarte bine publicul-ţintă şi ştie ce doreşte şi trebuie să urmărească. Totuşi, chiar şi în secolul 21 un lucru nu este permis în sălile de teatru , şi anume: convorbirile telefonice!

Shakespeare în noua eră tehnologică

sursa imaginii: shakespeare school

Google – cea mai bună reputaţie

Da, este oficial! Compania Google are cea mai bună reputaţie în SUA conform unui studiu realizat de  firma Harris Interactive. Google, operatorul celui mai popular motor de căutare pe Internet din lume, a ajuns pe prima poziţie în urma rezultatelor financiare foarte bune şi a admiraţiei populaţiei pentru angajaţii companiei, a afirmat şeful Harris, Robert Fronk. Sondajul a evidenţiat îmbunătăţirea reputaţiei companiilor în SUA, în contextul recuperării economiei şi a estompării scandalurilor din timpul crizei financiare. Google nu are un management excelent al reputaţiei doar în mediul offline, ci şi în mediul online. Recent am dat “join” la Google+, un site de socializare asemănător cu Facebook, dar lansat drept contrapartidă a acestuia mult mai târziu. Oricum, Google vine puternic din spate şi încercă să acapareze un segment important din rândul utilizatorilor de social media. Să revin la experiența mea cu Google+ – mi s-a părut interesant că, la fel ca şi la FB, poţi primi ştiri din partea oficialilor Google, şi anume din partea lui Larry Page. Bineînţeles rămâne de văzut cum anume şi mai bine zis, dacă se va diferenţia de FB.  În completarea  ştirii că Google e în top în ceea ce priveşte managementul reputaţiei, am citit pe stylereport  faptul că Google a lansat un serviciu de monitorizare a reputaţiei online. Funcţia “Me on the web” (Eu în reţea) este integrată în profilul Google al fiecărui utilizator şi permite setarea de alerte atunci când un set de cuvinte cheie, cum ar fi numele sau adresa de e-mail, sunt postate undeva pe Internet. Serviciul a fost lansat, conform unui oficial Google şi pentru că “reputaţia unui utilizator nu este afectată doar de lucrurile pe care acesta le pune pe Internet, ci şi de lucrurile postate de alţii, fie că este vorba de o menţiune pe un blog, o etichetă adăugată unei fotografii sau un răspuns la un mesaj de status public”. Prin urmare, companiile nu mai au nicio scuză că nu îşi optimizează inputurile de la utilizatori sau clienţi. Rămâne să vedem şi câte organizaţii vor utiliza acest serviciu.

sursa imaginii: primulblog

Online-ul te ridică, online-ul te coboară

De câteva săptămâni încoace tot aud despre managementul reputaţiei în online. Dacă mi-ar cere cineva să-mi conturez în minte relaţia dintre jurnaliştii online şi PR online nu pot să nu mă gândesc la exemple din mediul politic. Aici îmi “răsare în minte” chipul doamnei Elena Udrea, Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Doamna Udrea este activă pe Facebook (are 24,440 de like-uri), are un blog foarte bine actualizat, cu tot felul de proiecte şi iniţiative de-ale dânsei.  Degeaba a încercat doamna Udrea să îşi creeze sau, mai bine zis, contureze o imagine pozitivă în online, în momentul în care a dat cu băţul în baltă. Cum? Păi la începutul lunii noiembrie a pozat în diverse ipostaze pentru un pictorial în cadrul revistei tabu. Doamna Udrea nu a fost luată la bani mărunţi  pentru actul dânsei doar de jurnaliştii din online-ul şi offline-ul românesc, ci şi de Daily Mail, tabloid din Regatul Unit al Marii Britanii. Titlul articolului din online suna astfel: “That’s one easy  way to win an election! Romanian cabinet minister poses in rubber dress for magazine cover” – în traducere liberă: “O modalitate  uşoară de a-ţi câştiga electori! Ministru român pozează în rochie de latex pe coperta unei reviste”. Curios este faptul că jurnaliştii s-au folosit de propriul său blog pentru a cita motivaţia acesteia din spatele pictorialului. În mod cert reprezintă o pată negativă asupra imaginii şi aspura reputaţiei doamnei Udrea … Bine că nu au etichetat-o ca piţipoancă sau prinţesă 😛 !

 

Comentând în continuare relaţia jurnalişti online – PR online, trebuie să menţionez Black Friday  România, care tocmai  s-a încheiat duminica aceasta, în 27 noiembrie. Principalii actori pot spune că au fot cei de la Flanco şi emag. Peste tot în online au fost vizibili şi asta a ajutat la comenzi şi vânzări în magazine şi pe Internet. Black Friday este un concept tipic americănesc, prin care masele ar beneficia de reduceri în ultima vineri a lunii noiembrie. Toate agenţiile de presă şi toate ziarele online (chiar şi cele offline) au avut articolele (baş publicitare) despre acest demers. Părerea mea este că Flanco şi emag şi-au atins obiectivele de marketing – adică: SĂ VÂNDĂ! Cei de la emag chiar au lansat o pagină Black Friday, navigând pe valul reducerilor din online. Sper că nu aţi pierdut Cyber Monday-ul şi v-aţi făcut cumpărăturile în online 🙂 .

 

Ca să închei apoteotic, ieri am citit pe AP (Associtated Press) via Yahoo despre cadoul făcut de oficialii chinezi “micuţei” ţări Macedonia. Cadoul constă din 23 de autobuze pentru elevi. Vestea a stârnit foarte multe controverse în rândul chinezilor, mai ales pe  Sina Weibo, un site de micro-blogging asemănător Twitter-ului, mai ales că şi populaţia chineză cunoaşte defecţiunile tehnice ale autobuzelor. Actul  oficialilor chinezi a strâns doar ieri 500 000 de comentarii. Curios este faptul că şi profesori universitari au lansat comentarii pe această temă, dar în termeni foarte duri! Bad PR: purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Hong Lei nu a dorit să comenteze în vre-un fel evenimentele, însă ştirea  circulă deja cu viteza Internetului în online.

 

O reputaţie bună este mai valoarosă decât orice sumă de bani.

sursa imaginii: oursocialtimes

Da domnle’ … ce ai zis că promovezi? (Partea I)

Mai nou, toate companiile trec în online. Majoritatea are Facebook (sperăm că şi un site updatat) şi, dacă 4 milioane de români tot folosesc FB, poate se află şi publicul-ţintă printre aceşti utilizatori. Nimic greşit să urmezi noile tenduri de marketing, bineînţeles, atât timp cât (mă repet) există şi un site updatat. Şi jurnaliştii, sau mai bine zis marile trusturi media din România, aleg să realizeze “newslettere” pentru publicurile externe. “Newsletterele” lor sunt practic ştirile care urmează să fie prezentate în jurnalele de a doua zi. Astăzi, mulţi jurnalişti aleg să facă trecerea către mediul online şi nu mai pun atât de mult accent pe presa scrisă. În societăţile occidentale, profesia de jurnalist  îmbracă o nouă haină, pe măsură ce trendul este să ai o vizibilitate semnificativă în online. Astfel, bloggerii, care nu se diferenţiază ]n acest sens  de jurnalişti (amândouă “categorii” sunt formatori de opinie), prezintă sau mai bine zis reprezintă relaţia cu ceea ce se întâmplă în online, cât şi cu ceea ce se întâmplă în offline.

 

Bloggerii se diferenţiază de jurnalişti prin simplul fapt, că ei nu şi-au modelat “condeiul” după politica ziarului, a trustului etc., de aceea, nu scriu decât din punctul de vedere propriu. De multe ori am văzut la TV tot felul de reclame la diverse servicii, produse, ori campanii, care poate, uneori nu aduc  faimă ziarului, postului tv, radioului ş.a.m.d. În blogosferă, lucrurile stau puţin altfel. De multe ori, firmele neserioase sau care vor să fie şi ele doar cu numele în online se lovesc cu întrebări de genul din partea bloggerilor: “Da domnle’ … ce ai zis că promovezi/vinzi etc. ?”. Dar, ca să nu ne descurajăm vă propun să analizăm relaţia bună, “de iubire”- cum o numesc eu, dintre bloggeri/jurnalişti online şi companiile care se văd în online 🙂 .

 

sursa imaginii: kpop

Mărturia unui blognorant :)

Bună! Bine aţi venit în cerul blognoranţilor! Nu ştiţi ce înseamnă blognorant? Nici eu nu am ştiut până acum câteva minute. Conform dicţionarului urban, blognorantul este o persoană, care are “alergie” la Facebook şi care nu deţine un blog (nu că mulţi dintre noi am avea vre-un blog 🙂 ). Blognorantul este adeptul întâlnirilor faţă-în-faţă  sau a convorbirilor telefonice. Totodată am aflat că blognorantul se opune cu vehemenţă tehnologizării excesive a relaţiilor interumane. Curios este modul în care etimologia cuvântului “blognorant (ă)” a luat naştere. Conform dexonline.ro, un ignorant este o persoană incultă, neștiutoare, iar cuvântul provine din latinescul ignoras. Blog-ul este pagina personală, în care poţi cometa, analiza etc. tot felul de evenimente care te interesează. Bun, drept vorbind, şi eu sunt adepta întâlnirilor faţă-în-faţă, dar chiar blognorantă nu mă consider. Probabil, inventatorul acestui termen nu a putut să alipească “Facebook” cu “ignoras”/”ignornat” şi, de aceea, alipirea cu blog-ul a sunat – şi sună mult mai bine.  Mi-e foarte greu să identific aceşti aşa-zişi “blognoranţi”. Nu pot accepta că există persoane care au Internet şi nu folosesc măcar instant mess-ul ori e-mail-ul sau să nu mai vorbesc de Youtube. Chiar nu cred că sunt persoane care înmânează personal tot felul de documente sau ataşamente. Nu sunt de acord nici cu păstrarea relaţiilor de prietenie doar în online, dar exagerarea dintr-o parte sau alta mi se pare de-a dreptul hilară. După cum enunţă şi titlul, ar fi foarte interesant, din punctul meu de vedere, să întâlnesc un blognorant, care să mi descrie cum poate rezista “tentaţiilor” din online 🙂 .

sursa imaginii: scoalapentruviata

Facebook, atacat de viruşi

Recent am auzit o ştire conform căruia, de nu foarte mult timp un virus ar bântui Facebook-ul. Acest virus se foloseşte de prietenii pe care îi avem pe FB, pentru  a ne trimite, în numele lor, mesaje pornografice sau de o violenţă extrem de dură. Această ştire nu este necunoscută celor de  la FB, dar a trecut puţin timp, până când oficialii FB au recunoscut, că reţeaua este „atacată” de viruşi. Deznădăjduitoare este şi vestea conform căreia, aceşti viruşi pot trece de pe reţeaua de socializare pe calculatorul personal şi pot cauza mult mai mult rău. Experţii în securitatea online de la Kaspersky şi BitDefender România ne sfătuiesc să nu accesăm sau, mai bine zis, să nu lăsăm să ni se acceseze informaţiile personale fără a utiliza preferințele  de securitate pe care FB-ul ni le pune la dispoziţie. Conform unui studiu, în România sunt aproximativ 4 milioane de utilizatori FB, iar la nivel mondial 800 de milioane de oameni folosesc FB-ul. Avem motive să ne bucurăm totuşi, pentru că cei de la BitDefender ne asigură securitatea gratuită a datelor noastre de pe platforma de socializare. Cu un simplu „search” puteţi căuta „safaego” şi puteţi accesa gratuit antivirusul. Sincer, pe mine nu mă surprinde deloc apariţia virusaților pe FB, ci mai degrabă lipsa de atenţie a milioanelor de utilizatori FB în a-şi da acceptul pentru tot felul de site-uri şi/sau aplicaţii, care să se folosească de informaţiile, precum şi profilul lor de pe FB. Nu-mi rămâne decât să vă îndemn la muuult mai multă prudenţă când vă daţi acceptul la tot felul de lucruri pe FB. sursa postului: stirileprotv
sursa imaginii: securitateainformationala

România în imagini

Plimbându-mă aseară prin centrul Timişoarei am avut surpriza să văd de-a lungul străzii Alba-Iulia o expoziţie de fotografie. Expoziţia face parte din proiectul fotografului Dan DINU, “România Sălbatică” în parteneriat cu WWF (World Wide Fund of Nature) şi susţinut de Garanti Bank. Fotografiile surprind peisaje foarte frumoase din cele 28 de parcuri naţionale ale României, iar până în 2012 utilizatorii Facebook pot vota fotografia care i-a impresionat/ le-a plăcut cel mai mult. Miza? Păi dacă votaţi puteţi participa la un Workshop de fotografie. Bun, foarte frumos până aici. Iniţiatorul proiectului a scris pe site-ul personal (dandinu.net), că doreşte să realizeze materiale de o calitate foarte ridicată, ca mai apoi să poată fi utilizate de parcuri ca materiale de promovare, media etc.

 

Personal mi se pare un gest foarte frumos, iar pozele sunt foarte interesante. Dar! Urmărind strict campania din spatele acestui proiect, mi se pare un rezultat scontat cam slab.  Campania ar putea să implice mult mai multe persoane sau “forţe media”. Ar putea fi mult mai mult decât o simplă promovare a acestor parcuri. Într-adevăr, fotografiile vorbesc pentru ele, dar această ocazie ar putea fi exploatată mult mai mult decât este în acest moment. Am citi, că proiectul este în desfăşurare de aproape 2 ani. Suntem la finalul anului 2011 şi de abia acum se “răspândeşte proiectul” în mediile online.

 

M-am uitat pe lista sponsorilor şi nu pot să spun, că proiectul duce lipsă de sponsori. Dacă este să facem o paralelă cu campania celor de la Petrom, “Redescoperă România”, acesta a fost şi este foarte intens mediatizată. Ce-i drept, d-lui DINU i-a trebuit mai mult timp să realizeze aceste fotografii. Proiectul este unul foarte interesant şi cred, că i s-ar putea da o amploare mult mai mare. Dacă sunteţi interesaţi de evoluţia acestui proiect,vă sugerez să faceţi o plimbare pe strada Alba-Iulia din Timişoara sau să vizitaţi pagina de Facebook a celor de la Garanti Bank şi să susţineţi proiectul.

 

sursa imaginii: facebook – garanti bank