Mai nou, toate companiile trec în online. Majoritatea are Facebook (sperăm că şi un site updatat) şi, dacă 4 milioane de români tot folosesc FB, poate se află şi publicul-ţintă printre aceşti utilizatori. Nimic greşit să urmezi noile tenduri de marketing, bineînţeles, atât timp cât (mă repet) există şi un site updatat. Şi jurnaliştii, sau mai bine zis marile trusturi media din România, aleg să realizeze “newslettere” pentru publicurile externe. “Newsletterele” lor sunt practic ştirile care urmează să fie prezentate în jurnalele de a doua zi. Astăzi, mulţi jurnalişti aleg să facă trecerea către mediul online şi nu mai pun atât de mult accent pe presa scrisă. În societăţile occidentale, profesia de jurnalist îmbracă o nouă haină, pe măsură ce trendul este să ai o vizibilitate semnificativă în online. Astfel, bloggerii, care nu se diferenţiază ]n acest sens de jurnalişti (amândouă “categorii” sunt formatori de opinie), prezintă sau mai bine zis reprezintă relaţia cu ceea ce se întâmplă în online, cât şi cu ceea ce se întâmplă în offline.
Bloggerii se diferenţiază de jurnalişti prin simplul fapt, că ei nu şi-au modelat “condeiul” după politica ziarului, a trustului etc., de aceea, nu scriu decât din punctul de vedere propriu. De multe ori am văzut la TV tot felul de reclame la diverse servicii, produse, ori campanii, care poate, uneori nu aduc faimă ziarului, postului tv, radioului ş.a.m.d. În blogosferă, lucrurile stau puţin altfel. De multe ori, firmele neserioase sau care vor să fie şi ele doar cu numele în online se lovesc cu întrebări de genul din partea bloggerilor: “Da domnle’ … ce ai zis că promovezi/vinzi etc. ?”. Dar, ca să nu ne descurajăm vă propun să analizăm relaţia bună, “de iubire”- cum o numesc eu, dintre bloggeri/jurnalişti online şi companiile care se văd în online 🙂 .
sursa imaginii: kpop
alexandrachirita 