O campanie de reinventare pentru Pepsi (Partea I)

Anul trecut, în 2010, Pepsi a iniţiat o altă campanie de PR. După 23 de ani, în care a susţinut Super Bowl, s-a întors 180 de grade şi a lansat campania „Pepsi Refresh Project”. Această campanie s-a adresat exclusiv mediului online. Ideea în spatele acestei campanii lansate în State a fost introdusă şi la noi în această vară. Core-ul  acestei campanii este de a da refresh comunităţii în care locuieşti, iar proiectele pot fi  votate de membrii comunităţii tale. În State, Pepsi a pus la bătaie 20 de milioane de USD pentru a susţine cele mai viabile proiecte. La noi, în România, campania este încă în desfăşurare, marele premiu urmând să fie distribuit pe data de 17 noiembrie a anului în curs.

În trecut, Pepsi a cheltuit peste 142 milioane de USD, pentru a stimula consumarea băuturilor Pepsi şi pentru susţinerea Super Bowl. Ba mai mult, peste ani a lansat spoturi publicitare cu Cindy Carwford, Justin Timberlake sau Britney Spears, care apăreau în cadrul galei Super Bowl. Anul trecut a fost anul în care cei de la Pepsi s-au hotărât să abordeze platformele social media cu acţiuni cascadate.

1 Februarie 2010 a fost data la care fanii de pe Twitter sau Facebook au putut să înceapă să voteze cele mai bune şi originale idei, cotate între 5 000 – şi 250 000 de USD. Lee Clow, directorul global de creaţie a susţinut că, Pepsi trebuie să urmeze trendul global de marketing şi comunicare. Tot el a declarat, că această campanie le va permite celor de la Pepsi să  abordeze consumatorii dintr-o perspectivă nouă.

Pepsi a renunţat la spoturile publicitare din timpul Super Bowl- ului şi s–a axat strict pe mediul online. A susţinut un reality show intitulat „If I can dream” , difuzat pe hulu.com.

sursa imaginii: facebook-pepsi

Anunțuri

Coadă lungă sau cum e să ai un STAR

Principiul de LongTail a fost introdus prima oară de Chris Anderson, în 2004, în Why the Future of Business is Selling Less of More, şi prezintă o abordare nouă, referitoare la cum pot fi salvate brandurile care nu vând. Bineînţeles, acest principiu este diferit de cel clasic, gaussian. Curba lui Gauss arată ca un clopot, reprezentat pe axele de coordonate x şi y.  În „vârful” clopotului de află companiile cunoscute, care acumulează profit, STARURILE, iar în partea de jos a clopotului se află companiile „de umplutură.

În explicarea pe care am găsit-o pe ryandoom.com se făcea analogie cu Justin Timberlake.  Acesta ar „duce greul” în vânzarea albumelor pentru casa de producţie şi cu nişte trupe parazitare, care, nefiind atât de cunoscute ca şi cântăreţul în cauză, supravieţuiesc datorită STARULUI. Deci, în vârful cozii s-ar afla cei care nu aduc venituri unei organizaţii.

Din 2004 şi până în prezent, LongTail a devenit un brand în sine, o companie care lansează un streamer online, care se adresează utilizatorilor business. Uau 🙂 Acum, companiile îşi pot face o prezentare, prin care serviciile şi produsele lor, care nu generează profit să poată fi prezentate împreună cu celelalte.

Principiul LongTail sau „coadă stufoasă”, cum îmi place mie să-i spun, este un principiu, care permite şi altor produse şi servicii mai puţin populare să trăiască. Acest principiu va funcţiona şi în cazul brandurilor, atâta timp, cât nu se va încerca o autopreviziune asupra longevităţii STARULUI, care duce greul în spate.

Atâta timp cât puricii nu gripează şi mâţa…. 🙂

sursa imaginii: vidu